Lectura acestei scrisori, mă cutremură de fiece dată. Asta se întîmplă datorită intensităţii iubirii ce-o port în mine.
De la Gustave Flaubert către Louise Colet, 1846:

“Te voi acoperi cu iubirea mea data viitoare când te voi vedea, cu mângâieri și extaz. Vreau să mă înfrupt din tine, cu toate bucuriile cărnii până o să leșini și o să mori. Vreau să te uimesc până într-acolo cât să-ți spui că niciodată n-ai avut parte de asemenea trăiri. Când o să fii bătrână, vreau să-ți amintești aceste câteva ore, vreau ca oasele tale secătuite să se înfioare de plăcere când te vei gândi la acele momente.”