Un bărbat cu o construcție spirituală ca a ta, nu se plimbă pe orice planetă,  așa încât emoția mea e de înțeles. Colindând aceleaşi străzi cu tine, uneori mă simt mai departe decât atunci când aveam fizic între noi un ocean şi un continent.

         S-a împlinit... Freamătul meu s-a revărsat azi în lacrimi. O plângere molcomă, fără oftat, cu lacrimi izvorând liniștite din ochii țintuiți în gol. O plângere geamănă cu cea din penultima noapte în depărtare, când ți-am cerut degetul să-l țin. Mi-am plâns incertitudinile, incapacitatea de a mă regăsi în această toamna, dorul de tine. O plângere izbăvitoare, ca o împărtășanie.

---